Într-o dimineață, Ion își găsește cocoșul omorât în curte de un vultur. Supărat nevoie mare că nu mai are cocoș să-i calce găinile și că acestea nu vor mai oua, Ion se duce la târg, ca să cumpere altul. Ajuns acolo, după îndelungi căutări, găsește un animal frumos, arătos, musculos, ca din poveste!… Ion întreabă:
– Cocoșul ăsta e sănătos?
Proprietarul îi răspunde:
– Este.
– Face mofturi la mâncare?
– Niciodată!
– Și cât costă?
– Cam cât face, 500 de lei!
– Vai de mine! Dar ce face de banii ăștia?
– Păi, ce face orice cocoș. Cucurigu dimineața, bate cocoșii vecinilor, mănâncă răsadurile, strică florile…
– Dar de călcat găinile, le calcă?
– Calcă tot ce prinde: găini, rațe, gâște, curci, căței, purcei și ce mai ai matale prin curte pe acolo.
– Hmmm,… și le calcă bine?
– Ca la carte!
Îl cumpără. A doua zi, iese Ion în curte dis-de-dimineață… toate animalele mergeau mai crăcănate: găini, rațe, gâște, curci, căței, purcei, oi, vaci, până si calul zâmbea mai larg. Călcase cocoșul tot ce prinsese. Cât despre cocoș, acesta zăcea lat, în mijlocul curții, cu picioarele in sus. Părea mort. Un vultur îi dădea târcoale în aer. Supărat că o să rămână fără minunăție de cocoș, Ion dă fuga în casă, pune mâna pe arma de vânătoare, iese repede afară și ochește vulturul. Cocoșul, de jos, îi zice cu un glas scăzut, fără să se miște:
– Ușurel, nu-l speria, lasă-l să se așeze…