“Au fost odată ca niciodată lucruri foarte prețioase.
Cuvântul dat sau strângerea de mână, valorau mai mult de o sută de semnături făcute în fața notarului.
Demnitate, când nu a fost niciodată de vânzare, pentru că era singurul capital pe care îl deținea o persoană.
Respect pentru bătrâni, când bătrânețea nu era încă marginalizată, dar însemnă experiență, înțelepciune… să fie auzit de cei mai tineri.
Când valori, atât umane, civile, religioase, valorau mult mai mult decât lucrurile de valoare.
Timp, când curgea în ritmuri naturale și oamenii nu aveau nevoie să se uite la ceas la fiecare cinci minute.
Au fost odată ca niciodată lucruri foarte prețioase…”