Baladă pentru Paște
În vremea când eram copii
Pământul era mult mai viu,
Ne rătăceam prin bucurii,
Și nu era nicicând târziu!
Aceiași sărbătoare-i, sfântă
Cu farmecul de altădat’
De Paște toate mă încântă,
Și-un dor de unde am plecat.
Stăteam în jurul mamei toți,
Cu nerăbdarea noastră mare
Ne furișam… ca niște hoți
Pe la cuptor dădeam târcoale.
Trezită iar cu noaptea-n cap
Ca de-obicei, doar mama este
Făceam loc lângă ea să-ncap,
Si mă simțeam ca-ntr-o poveste!
În jur miros de pâine caldă,
Pe vatră-ardeau mocnit cărbunii
Ceilalți veneau grăbiți să vadă,
Cu ochii lor, gustul minunii.
Aluatul dulce, plămădit,
Îl așteptam încă să crească,
Doar mâna mamei a trudit,
Ca să mâncăm cu drag din pască!
În jurul mesei ne-nvârteam,
Cu cozonacii calzi, și buuuni
Mirosu-n suflet încă-l am…
Și scrisu-acela de cărbuni.
Pe gard și pe pământ scriam,
Urarea: < Paște fericit! >
Dar noi cuminți… așa eram,
Și niciodată n-am greșit!
În ochii mamei eram sfinți,
Privirea ei mereu duioasă.
Ani-au trecut… suntem părinți,
De Paște, gândul, duce-acasă!
Acolo-i Mama și așteaptă
Ca altădată să venim,
Bătrână-i, dar tot înțeleaptă,
-Săr’mâna Mamă, Te iubim!
Hai să ne amintim de noi,
De vremea ce-a trecut ca vântul
Cu amintiri uitate-n foi…
Unde-ți scriam mereu cuvântul.
Dar uite Paștele-i grăbit,
Atât l-am așteptat… și trece,
Pe noi doar timpul ne-a răpit
Cum să-l opresc, să nu mai plece!
Iuliana Cozma